1. Daca nu creezi…

niste reguli nenegociabile pentru timpul tau, nu vei avea niciodata un timp al tau, real. 

“Hai sa facem un call”, iti spune cineva. 

Urmatoarea ta replica e foarte importanta. 

Daca esti cumsecade si cu bun-simt mereu iti vine sa spui “Ok. Cand?"

Daca vrei sa fie ordine in viata ta o sa spui: “Ok. Eu pot miercuri intre 12 si 14 sau joi intre 16 si 18.”

Eu, de exemplu, refuz mereu call-uri sau intalniri care sunt dimineata. 

“Nu pot sa cred ca esti mereu plin pana in 12". Ba sunt. 

Ala e timpul pentru mers cu Marc la scoala, scris in jurnal, citit, lucrat la chestiile mai creative, timpul meu.

Le pot muta in cursul zilei? Da. 

Vreau? Nu, pentru ca lucrurile cu adevarat importante trebuie sa aiba prioritate si sa fie fixe. Nu sa le caut loc in functie de prioritatile altora. De fapt, adesea nici nu sunt prioritati, ci asa-si pun ei in calendar fie ca vad prima data la ora aia liber, fie nu au chef de discutii in jurul mesei de pranz sau alte explicatii mai putin structurate ca prioritatile mele.

Vreau sa fac cele mai importante lucruri pentru mine in cele mai bune momente ale zilei.  

2. Viata e scurta, nu-i doar o propozitie folosita pana la refuz in diverse situatii. 

E matematica pe undeva. 

Avem un numar limitat de zile cand copilul o sa vrea sa il ajutam sa adoarma, un numar limitat de discutii cu parintii odata ce ajungem adulti cu indatoriri, un numar limitat de situatii cand ni se va zbarli parul pe noi de emotie. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “The most dangerous ignorance is ignorance of ignorance. The less someone knows, the less they can imagine or understand how little they know.”