1. Cat ai valora…

daca de maine ti s-ar lua tot si ai fi obligat sa te descurci doar cu cine esti si ce ai in cap intr-o tara unde nu cunosti limba? 

Nu ai putea sa folosesti banii pe care i-ai strans in Romania, relatiile de aici, nu ai mai avea niciun membru al familiei, etc. 

Aia e valoarea noastra intrinseca ce ne priveste din oglinda in fiecare zi, fara ca noi sa fim constienti de asta. 

Valoarea intrinseca isi face simtita prezenta in multe momente, fara sa ne dam seama. 

Atat in sens pozitiv cat si negativ. 

De exemplu, cand te gandesti: “Oare de ce nu am mai multa incredere in mine?”

2. Genul asta de imagini si povesti ma zdruncina mereu. 

Nu mai adaug prea multe pentru ca sunt convins ca fiecare din voi va uni singur punctele emotionale pe care le are la dispozitie. 

Empatia, conexiunea, loialitatea ne sunt scrise somehow in ADN. 

Niciun om normal la cap nu isi doreste sa fie tratat cu mai putina empatie, sa fie cat mai deconectat de cei din jur iar cei cativa apropiati pe care totusi ii are sa nu prezinte nicio urma de loialitate. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Much of life can feel like a performance, where you’re trying to fit in, impress, or meet expectations. Even close friendships sometimes have this performative aspect where you’re not fully yourself. So anywhere you can go where you’re not on stage, where you’re not having to keep up someone else’s idea of you, where you can just be yourself—that is freedom.”