1. O zi nu trebuie…

sa fie perfecta ca sa fie buna. 

Spunem prea des “ce zi nasoala” si prea rar “ce zi buna am avut". 

E nevoie de un singur lucru care merge prost ca sa tragem prima concluzie si de o serie lunga de chestiuni pozitive ca sa o tragem pe cea de-a doua. 

Ne vine greu sa recunoastem cand ne merge bine chiar si fata de cei apropiati de parca daca am face-o aduce ghinion. 

Nici nu as sti sa descriu o zi perfecta pentru ca nu m-am gandit niciodata la asta; ce stiu insa e ca putem sa luam ce vine spre noi si sa facem tot posibilul sa iasa cat mai bine. 

L-am intrebat pe Marc dupa primul lui meci din cantonament cum i se pare ca a jucat. 

“Am dat tot ce am putut. Stiu ca am facut greseli, dar am dat tot ce am avut mai bun”. 

Recunosc, dupa aia am avut o zi buna.

2. Fiecare lucru are propria unitate de masura. 

Cel mai bun alergator alearga cel mai repede, nu e neaparat si cel mai onest om desi noi avem asteptarea ca un campion sa fie si onest. 

Ca si cum poti fugi iute numai daca esti si cinstit. 

Mi-a fost greu sa accept ca pe internet moneda de schimb e viralitatea. 

Un studiu despre fizica moleculara poate fi un material bun, dar daca nu il citeste nimeni odata pus pe internet, nu are valoare decat intrinseca. Realitatea demonstreaza ca nu e un continut valoros pentru internet. Odata publicat intr-o revista de specialitate, situatia se schimba. 

Asta mi-a adus aminte de critica lui CTP la adresa lui David Popovici cand asta si-a luat masina aia scumpa. 

“Sa se comporte ca un model”, a zis CTP. 

Doar ca David Popovici nu s-a antrenat sa fie model pentru alti copii. S-a antrenat ca sa devina campion. In primul rand pentru el. 

Ideal ar fi sa fie si model pentru altii, dar asta nu e unitatea de masura in dreptul careia a semnat. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “One day you will wake up and there won’t be any more time to do the things you’ve always wanted. Do it now.”

P.P.S. Asta trebuie sa fie una dintre cele mai mari nebunii care s-au intamplat in cursul vietii mele.