1. Sunt mereu…

extra-atent atunci cand cineva face un titlu de glorie din faptul ca nu minte. 

Pentru ca aia e o meta-minciuna care nu doar neaga cele spuse, dar transmite in subtext si mesajul: “daca nu ma crezi ca eu nu mint, problema e la tine". 

Mi-a zis invitatul pe care o sa il vedeti duminica la podcast de doua ori asta. Cred ca doar o data pe inregistrare. 

Nici ca strategie nu e buna. 

Cineva care trebuie sa repete “sunt cinstit, sunt onest, sunt cinstit, sunt onest", are el insusi indoieli ca este sau crede ca daca reitereaza si tu taci de rusine, ai muscat-o. 

Sunt multe strategii bune prin care sa pari mereu onest, dar clamarea nu e una din ele. 

2. Invariabil, o data la cateva saptamani imi fuge mintea la un citat pe care cred ca l-am rostogolit de 2-3 ori de cand am inceput newsletter-ul. 

“At some point in your childhood, you and your friends went outside to play together for the last time, and none of you knew it.”

Si ulterior, asta se intampla again and again. 

Practic, toata viata este un lung sir de intalniri si despartiri deci e important sa devenim cat mai buni la jocul asta. 

Sa extragem maximum, sa traim la maximum, sa inaintam cu cat mai putine regrete. 

Pentru ca aproape niciodata nu stim cand e ultima data. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “In life, the challenge is not so much to figure out how best to play the game; the challenge is to figure out what game you’re playing. And to not waste your time comparing yourself to everyone playing an entirely different game.”