1. Invidia e o…

inferioritate asumata. 

Nu pot sa ajung unde ajunge X, nu pot sa am ce are X, nu pot face ce face X si atunci doar hateresc. 

Invidia mai este si inevitabila, ne cuprinde pe toti fara voia noastra. 

Si daca asa sta situatia, ce-i de facut? 

O transformi. 

Asa, invidia devine ceva care te incarca si o utilizezi pentru a deveni mai bun. 

O simti, o recunosti si o folosesti. 

Nu o lasi sa te foloseasca facandu-te tot mai slab.  

2. Poti sa ii explici unui prieten ce dificultati ar putea intampina atunci cand incearca un lucru complicat, dar nu e datoria sa-l convingi ca nu se poate. 

Si cu atat mai putin sa nu incerce. 

Fiecare dintre noi are propriile vise, limite, cantitati diferite de curaj, apetit pentru risc, etc. 

Un prieten pe care nu te poti baza sa iti fie sprijin in astfel de momente e un prieten inutil. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Take a look at the system that you’re living in, that you’ve created for yourself. And where could you create friction to avoid doing bad things? And where could you avoid friction or diminish friction to do those things that you should be doing?”