1. Cu cât…

înaintezi în vârstă, cu atât e mai greu să te pui în locul altora. 

Fiecare an care trece îți accentuează identitatea și te împiedică să fii empatic. 

Nu poți contrabalansa asta decât proactiv, conștientizând că asta se întâmplă. 

Un exercițiu bun e să citești, să vezi cum gândesc alți oameni din alte culturi. 

Un altul e să lucrezi într-un domeniu unde succesul a ceea ce faci tu depinde în mod direct de feedback-ul unei plaje largi de oameni, foarte diferiți. 

Product manager-ul unei companii din zona AI trebuie să înțeleagă comportamentul uman într-un mod foarte granular și complet independent de propria opinie ca să aibă succes. 

Dacă ai de ales, du-te mereu spre job-urile care presupun interacțiuni multiple cu alți oameni. 

2. Dacă am putea aduna la un moment dat tot timpul investit în a ne gândi la lucrurile care nu s-au întâmplat vreodată, am realiza că am petrecut luni întregi rupți de realitate. 

Sigur, există multe scuze. 

“Așa sunt eu, mă pregătesc pentru ce e mai rău”. 

“Nu mă pot schimba”. 

Oricât sunt de valide, timpul nu se întoarce.

Pe mâine, 

Vlad

P.S. “I thought to myself, ‘You know, what they think of you is so fantastic, it’s impossible to live up to it. You have no responsibility to live up to it!’ It was a brilliant idea: You have no responsibility to live up to what other people think you ought to accomplish. I have no responsibility to be like they expect me to be.”