1. Daca faci ceea…

ce iti place, dar te plangi dupa zile de 8,10 sau 12 ore de munca, incearca sa inlocuiesti zilele alea, pentru o saptamana, cu altele in care faci doar ce detesti, dar pentru 4 ore. 

Senzatia va fi ca atunci cand dai un podcast pe Youtube la 2x pentru cateva minute, nu intelegi nimic, iar cand il dai mai jos, la 1.5x, ti se pare ca nu are speed deloc. 

Asta desi daca ai fi urcat direct de la 1x la 1.5x, ai fi sesizat in mod evident diferenta. 

Cele mai multe lucruri care “ne supara” in mod recurent ar avea cu totul alt gust daca le-am pune in context, intr-un framing care sa functioneze ca o radiografie obiectiva. 

2. Cand eram in facultate si studiam modulul pedagogic (da, candva visam sa fiu profesor de istorie) traiam cu senzatia ca ne invartim mereu in cerc si ajungem in acelasi punct: un profesor bun stie sa manevreze constant batul si morcovul. 

In plus profesorul/managerul, mi-am dat seama doar ulterior cand ajunsesem la aproape 100 de angajati, face jocul asta intr-un mod cat mai personalizat, pentru ca suntem mult mai diferiti decat ne imaginam. 

Putem inlocui morcovul si batul cu alte “instrumente", dar principiul din spate e acelasi: nu poti inota prin jungla societatii fara sa iti adaptezi abordarea la ce gasesti pe masura ce avansezi in teritoriu necunoscut. 

Asta, sigur, daca te intereseaza sa fii eficient, sa explorezi, sa cuceresti. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. "The arrival fallacy is the false assumption that reaching some achievement or goal will create durable feelings of satisfaction and contentment in our lives. We incorrectly assume that we will finally experience the sensation of having arrived when we reach whatever we have propped up as our destination."