1. Cine a stabilit…

ca nu putem sta cu coatele pe masa atunci cand mancam? 

Mi-a tot zis bunica-mea cand eram mic ca “e urat", dar nu am aflat niciodata de ce. 

E un exemplu mic si fara vreo mare insemnatate, dar pe fond descrie un mecanism ciudat: inghitim tot felul de galuste fara sa stim nici cine le-a inventat si nici argumentele din spate. 

Am avut mereu dilema de ce nu pot purta pantaloni albastri si tricou verde. “Nu se potrivesc” a fost raspunsul. 

Zice cine? Ca mie chiar imi placea. 

Ideea nu e sa faci pe dos de dragul de-a fi mai cu mot, dar nici nu poti sa stai drepti in fata tuturor axiomelor random. 

2. Cand am anuntat urmatorul podcast (multumesc pentru like-uri!), mi-a scris cineva: “Nu exista adevarul meu si al tau, adevarul e unul singur.”

Corect, dar cu un asterisc. 

“Adevarul meu”, in cazul de fata, e o figura de stil care fix asta vrea sa sugereze: ca ambele tabere cred ca ele spun adevarul si e posibil ca de fapt, vorba romanului, adevarul sa fie la mijloc. 

Realitatea-i ca e foarte greu sa spui adevarul in public pentru ca majoritatea oamenilor nu sunt cautatori ai adevarului, truth seekers, ci vor sa auda ce ii mangaie pe crestet, ce le confirma teoriile pe care deja le au. 

Asta nu inseamna ca tu trebuie sa abandonezi cautarea constanta a adevarului. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Anxiety comes from many options but no priorities.”