1. Peretele de varuit…

nu e privit la fel de mine si de un om care e in domeniu de 20 de ani. 

Atunci cand esti cu adevarat bun in ceea ce faci si cand te uiti la un serial de comedie sau asculti muzica, poti gasi ceva care sa se coreleze cu un altceva de la job. 

Exista o magie in a fi priceput, in a-ti canaliza eforturile spre un “mestesug” care nu doar sa iti castige “painea”, dar sa si fie de folos celor care au nevoie de tine. 

Nu trebuie sa fie neaparat ceva care schimba lumea, ci doar aduce putina lumina pe acolo pe unde treci. 

2. In ultimele doua saptamani din decembrie, cand stau si ma gandesc ce voi prioritiza pe anul urmator, am avut o mare dilema legata de podcast. Problema era ca il faceam asa, mai half-ass. Dupa 12 zile in care am tot cautat motive (si am gasit multe) sa il opresc, m-am hotarat sa ii dau 9 luni. Daca nu imi regasesc placerea de a-l face, oprim distractia. 

Dar am mai hotarat ceva: daca il continui, o fac asa cum trebuie. Episoade mai lungi, mai meaningful, trailere mai bune, short-uri mai bine gandite derivate din intrebari pregatite minutios, invitati pe masura. 

Din 2 episoade pe luna, 12-14 pe an, am trecut la 4 pe luna. Am schimbat studioul ca sa am mai mare flexibilitate cu programul invitatilor si m-am pus pe treaba. 

La 3 luni distanta, podcastul mi-a redevenit foarte drag desi ca sa iasa toate lucrurile cum trebuie, pe langa inregistrare ma mai uit de inca doua ori la el. Relatiile valoroase au nevoie de timp :) 

Si cifrele arata tot mai bine. Cand scriu asta, podcastul cu Diana se indreapta spre 40.000 de views si 4500 de like-uri desi a fost publicat duminica, in prima zi de Paste. Si dragostea asta nu mi-as fi putut regasi-o fara ajutorul vostru din fiecare saptamana. MULTUMESC! 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “The real things haven’t changed. It is still best to be honest and truthful; to make the most of what we have; to be happy with simple pleasures; and have courage when things go wrong.”