1. Imi este greu…

uneori sa explic de ce am ajuns la o concluzie pentru ca motivele, enuntate pe rand si dincolo de contextul in care s-au intamplat, par insignifiante.

Dar in asta zace un skill foarte util. 

Sa extragi red flags din lucruri mici inainte sa ajungi cu cineva intr-o relatie prea avansata. 

Sa poti vedea ce ar putea degenera inainte ca asta sa se intample. 

Uneori pot fi lucruri minore precum un gest, o privire sau o propozitie. 

Intotdeauna e insa nevoie de mai multe confirmari (fie una mare si clara, fie altele la fel de mici) pentru a trage o concluzie ferma. 

Si foarte important: sa stii ce este confirmation bias si sa il driblezi. Sa nu iti servesti singur argumente care nu sunt de fapt acolo. 

Nu e perfect, dar e perfectibil, e un proces. 

Actiunile descriu mai fidel o persoana decat cuvintele. 

Sa vezi cine e cineva inaintea altora sau inainte sa isi dea seama ca “ai citit-o” e un leverage urias. 

2. Podcastul m-a invatat sa tac din gura. 

Am incercat in multe feluri sa imi schimb un comportament/obicei pe care il aveam. Singurul lucru care a functionat a fost sa gasesc o miza mai mare pentru care sa o fac.  

Pentru ca mi-am dorit ca invitatii sa se simta bine, ascultati si astfel sa facem audienta, m-am fortat sa tac, sa nu ii intrerup. 

Am maxim un rant de 2-3 minute pe ora, daca si numai daca se ajunge la un subiect unde cred ca am ceva relevant de adaugat. 

Duminica va fi prima parte dintr-un episod EXTREM de controversat. 

Nu sunt convins ca invitatul meu a zis doar adevarul, ca nu “a bagat in ele", cum se mai zice. 

Chiar si asa, mi-am facut datoria sa ascult si sa intervin doar acolo unde mi s-a parut ca e too much. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “AI can give you an essay, an article, a book, or a briefing. What it can’t give you is the person you can only become by doing the writing yourself.”