1. Fiecare dintre…

noi are o sumă de talente, mai multe tipuri de potențial, dar nu avem timp să le explorăm pe toate. 

Dacă devii un doctor foarte bun, sunt șanse mici să poți deveni și un pictor foarte priceput. 

Dacă încerci să le împaci pe toate riști să ajungi să nu îți meargă sau să nu îți atingi potențialul pe nicio direcție. 

Potențialul irosit lasă un gust atât de amar încât ajungi să îți urăști existența. 

Ai nevoie măcar de un domeniu în care să îți simți competența recunoscută și apreciată. 

Dar pentru asta trebuie să le sacrifici pe celelalte; timpul e limitat.

De asta-s triste toate carierele pe care le urmezi împins de la spate: sacrifici potențialul real pentru a urma un drum impus.  

2. Ce m-a fascinat dintotdeauna la copii este capacitatea lor de a continua să facă un lucru la care nu sunt buni. 

Noi, adulții, ne ofuscăm, ne enervăm mult mai repede când nu ne iese ceva. Copiii au răbdare să treacă prin proces, de unde și importanța regăsirii ludicității infantile atunci când, adulți fiind, ne apucăm de ceva greu. 

Pe mâine, 

Vlad

P.S. “I still [a little over 5 decades into her career] make things that are pretty awful. It’s part of the process. You have periods of tremendous productivity and other periods where you’re fallow. The fallow periods are really important because that’s where you’re figuring something out. You have to work through it in order to discover something new. You need those sorts of periods in order to grow.”