1. Asta e o idee care…

imi place tare mult. 

Atunci cand ne certam cu cineva sau cand admiram de la distanta pe cineva avem mereu date limitate. 

Ne deranjeaza un lucru si-l extrapolam: “nu mi-a multumit deci e un om de cacat". 

Ne place un lucru si-l extrapolam: “ai vazut ce frumos a vorbit? E un om asa de fain". 

In realitate, genul asta de deductie printr-un shortcut e de cele mai multe ori un blindspot periculos.

In plus, cand oamenii se comporta nasol cauza e mai degraba intrinseca decat extrinseca. La fel si cand sunt ok. 

2. Cand aveam 8 ani am gasit la o ruda acasa un deodorant Paco Rabane care mai avea putin pe fund. 

Am mirosit capacul si m-a lasat masca mirosul. Nu mai mirosisem pana atunci decat doua branduri: FA si Impuls. 

L-am rugat sa mi-l dea ca oricum nu mai avea mult si dupa ce a acceptat am inceput sa ma dau cate putin in fiecare dimineata inainte sa merg la scoala.

Au fost cateva zile in care m-am simtit atat de special ca e viu sentimentul pana azi. De atunci am ramas sensibil la mirosuri si desi nu mi-am permis unul nou in urmatorii ani, am incercat mereu sa am macar un mic parfum care sa imi dea un sentiment de bine. 

Fiecare cu piticii lui 🙂

Tocmai m-am intors de la o iesire in doi cu Marc, fiu-miu de 8 ani. 

Are primul lui parfum. Paco Rabane. 

Sper sa isi aduca aminte ziua asta peste 30 de ani. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “We protect money because it's visible and throw away time because it's not. If you burn money, people call you crazy. If you burn time, they call you busy. We treat money as valuable because it's quantifiable and time as disposable because it's not.”