1. Renovez in…

perioada asta un apartament si e o experienta foarte utila din doua motive. 

Primul e ca ma scoate complet din zona mea de interes. 

Nu ma intereseaza nici design-ul interior, nici parchetul, nici circulatia aerului sau materialele de se folosesc la compartimentari. Particip la discutiile dintre constructor si designer cu un singur scop: cum pot obtine ce vreau cu minimum de intelegere. 

Nu vreau sa imi ocup nici macar un milimetru patrat de creier cu informatiile despre care ei vorbesc cu atata pasiune. Apreciez dialogurile pentru ca-s foarte buni pe domeniul lor, dar atat. Cand am de ales intre mai multe optiuni reduc dezbaterile constant la: zi-mi avantajele si dezavantajele la fiecare optiune raportate la pret si cum ma afecteaza pe termen scurt si lung. 

Al doilea motiv e ca ma obliga sa imi ajustez rutina, sa o flexibilizez, sa devin mai putin iritabil cand, inevitabil, apar lucruri pe care nu le pot dribla si care-mi deregleaza programul pe care mi l-am stabilit deja.

Abia astept sa termin nu pentru ca e o corvoada, ca nu e. Daca i-am gasit utilitate, nu mai e. 

Abia astept ca sa gasesc altceva care sa ii ia locul pentru ca am dat de gust: e misto sa ai libertate, dar e nevoie si de constrangeri pentru a te pastra maleabil. 

2.  Cu disperare incercam adesea sa ne ascundem in spatele normalitatii. Ne e frica sa facem un pas in fata, sa fim vazuti, sa fim judecati. Dar…

Deci daca te ascunzi cu scopul de a fi placut de cei din jur, un lucru e sigur: vei fi complet uitat fix de cei a caror apreciere o doreai.

Pe maine, 

Vlad

P.S. “If you think someone is normal, you don’t know them very well. Normalcy is a fiction. Your job is to discover their weird genius.”