1. Intotdeauna m-a…
fascinat vorba aia cu “ignorance is bliss".
Ca om care vrea mereu sa stie pe unde se situeaza, am simtit mereu ca e ceva dramatic in neregula cu fraza, dar nu am stiut sa explic.
Atunci cand din varii motive intelegerea despre viata ti se imbunatateste, ai parcurs jumatate de drum, cel mai periculos, pentru ca deodata ai mai multe probleme decat pana atunci si, cel mai probabil, si mai grele.
De exemplu, constientizarea valorii timpului.
Cand iti dai seama ca ce se duce nu mai vine si ca fiecare secunda ce trece te departeaza de momentul nasterii si te apropie de momentul mortii, incepi sa judeci putin altfel cum iti petreci timpul.
Ca sa nu ramai in punctul in care ti se inmultesc problemele de ramai blocat si deznadajduit, e musai sa te apuci sa cauti solutii.
Daca la problemele practice, solutiile sunt practice, la cele teoretice, de obicei e nevoie de solutii aidoma. “Mental framings” le zice in engleza.
Mai mult, daca problema o resimti de un 8 din 10, framing-ul trebuie sa aiba minim aceeasi intensitate. Practic, cand ti-l creezi in cap trebuie sa simti ca inchide capitolul deschis de problema si ulterior realitatea sa confirme.
2. Iar asta imi da posibilitatea sa scriu despre convingerea mea ca avem doua vieti care merg in paralel.
Cea evidenta si cea care se desfasoara in capul nostru.
Nu poti trai doar intr-una iar ideal e sa fie constant aliniate.
Pe maine,
Vlad
