1. Ne alegem prieteni care…

ne seamănă. E firesc. 

Există totuși un risc: cel al groupthinking-ului. 

Practic, să fim de acord pe anumite subiecte doar pentru că ăsta e consensul în grupul respectiv. 

În loc să încurajăm gândirea critică, ne uităm ciudat la cei care nu sunt pe aceeași lungime de undă. 

Un principiu sănătos din zona de crypto e cel al rețelelor descentralizate. 

Prefer să am 5 prieteni din zone diferite care nu au legătură unul cu altul, eventual nici nu se cunosc, decât să “am grupul meu". 

Sigur, asta face mai complicată povestea cu ieșirile sau vacanțele, dar pentru mine, strict ca opțiune personală, e un preț care merită plătit. 

Nu mai adaug că în felul ăsta se elimină complet bârfele, șușotelile, răfuielile personale și o groază de situații cringe. 

2. Când cineva e foarte bun într-un domeniu, cei care încearcă să îl copieze se uită la lucrurile pe care le face. 

Diferența cea mai mare provine însă din lucrurile pe care nu le face. 

Nefăcându-le nu se văd, deci identificarea lor vine doar în urma unui research aprofundat. 

Superficialitatea împiedică pe cei mai mulți să-l facă. 

Pe mâine, 

Vlad

P.S. “The most practical skill in life is learning to do things when you don’t feel like doing them. Anyone can do it when it’s easy, but most people drop out the minute easy stops. Muhammad Ali was asked how many sit-ups would do to prepare for a fight. 

His reply: “I don’t count my sit-ups. I only start counting when it starts hurting. When I feel pain, that’s when I start counting, because that’s when it really counts.”