1. M-a întrebat o…

prietenă cum reușesc să nu o iau razna intrând în contact cu atâtea mizerii. 

Întrebarea venea după ce am dat câteva short-uri din podcastul cu Bobby Păunescu, probabil cea mai șocantă ediție din câte am făcut până acum. 

Nu am știut ce va vorbi și cred că se poate citi asta și pe reacțiile mele. 

Răspunsul la întrebarea Ceciliei a fost că îmi caut un safe place, un loc ce 

Unul e că sunt obsedat de a înțelege firea umană chiar și în cele mai întunecate unghere, nu îmi place să îmi spun „nu mă așteptam la asta”. 

Să aud că politicieni, golani de prin servicii și oameni de afaceri au traficat pentru organe peste 40.000 de copii după 1990 a intrat în categoria „nu mă așteptam la asta”, mai ales că mi-a confirmat cineva, după filmare, că acel dosar va bubui în viitorul apropiat. Sigur, nu am dovezi, dar gut feeling-ul meu a fost că povestea e adevărată. 

Un alt safe place e să mă uit la copiii mei cum se joacă departe de ochii noștri. Lifehack-ul suprem. 

2. Să înveți lucruri noi e un remediu foarte bun pentru plictiseală, stres, chiar și oboseală. 

Să îți schimbi focusul spre progres te încarcă și e opusul swipe-ului pe social media, care e un proces facil, dar îți consumă bateria, bandwidth-ul mental mult mai repede decât pare. 

Pe mâine, 

Vlad

P.S. “Solitude is a condition of peace that stands in direct opposition to loneliness. Loneliness is like sitting in an empty room and being aware of the space around you. It is a condition of separateness. Solitude is becoming one with the space around you. It is a condition of union.”