1. Stii sa…

apreciezi un asternut curat numai dupa ce ai dormit in praf. 

Asta mi-a zis unul din invitatii pe care i-am avut la filmarile de zilele astea, episod pe care o sa il puteti vedea in curand. 

Asta m-a facut sa ma gandesc la cat de repede ne obisnuim pana si cu lucrurile cu adevarat exceptionale din viata noastra, ce sa mai vorbim de cele banale. 

Mai mult, prin faptul ca posibilitatea de a te compara cu cineva mai bogat, mai frumos, mai faimos, mai oricum e la doar un click distanta, practic s-a democratizat nerecunostinta, frustrarea, incapacitatea de a mai sti de la cat in sus din comparatia cu altii nu mai trebuie sa te macini. 

 2. In avion, in spatele meu, un batranel elegant, cu mutra de bunicut din reclamele din preajma Craciunului. 

Dupa 10 minute si-a scos o carte si a citit tot drumul. Poezie. 

La aterizare i-a sunat telefonul si dupa ce a raspuns, volumului telefonului mi-a permis sa disting o voce de batranica vioaie: 

“Ce faci? Ai ajuns? Hai mai repede acasa ca mi-e dor de tine". 

Am zambit si i-am zis “Aveti motiv sa va grabiti". 

“Sa stii ca da, abia astept sa ajung acasa". 

Cred ca asta e definitia unei batraneti bine traite. 

Sa ai de ce si cui sa ii spui “abia astept sa ajung acasa". 

Pe maine,

Vlad

P.S. “After a lifetime of blaming others, it is exceedingly difficult for us to finally acknowledge that the only person who has consistently been in all the scenes of that long-running soap opera we call our life is us, and, as a necessary corollary, that we bear some large responsibility for how the drama is turning out.”