1. Atunci cand se…

discuta despre un subiect foarte prezent in spatiul public (fotbal sau politica) majoritatea oamenilor nu au nicio greata sa emita pareri. 

Desi nu sunt specialisti, expunerea creeaza senzatia de expertiza. 

Daca subiectul ar fi energia nucleara, datele problemei s-ar schimba desi, pe fond, cei mai multi dintre noi, daca am fi pusi fata in fata cu specialisti din fotbal, am realiza ca stim despre fotbal cat stim si despre energia nucleara. 

Nimeni nu a devenit mai prost sau mai nefericit avand mai putine pareri. 

2. Obsesia ultimului cuvant. 

Ii spuneam unui prieten ca atunci cand sunt obosit sau stresat si citesc un comentariu aberant de pe social media pornirea mea e sa ii raspund. 

Daca sunt fresh si bine-dispus, nici macar nu rasare impulsul. 

Cand ne certam si desi vedem ca nu duce nicaieri nu ne putem abtine sa nu incercam sa avem noi ultimul cuvant, e de fapt un cerc vicios. 

Fiecare “asta nu ramane asa”, face ca ulterior mingea sa zboare din nou peste fileu tot mai agresiv. 

Practic, e cea mai sigura modalitate de a nu inchide o discutie. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. "Improvement is being better than your past self. It doesn't have to be more complicated than that. Do not compare against others, compare against your past self. Keep the focus internal."

P.P.S. Sa te intorci sa muncesti pentru locurile care te-au facut adultul care esti astazi mi se pare o foarte frumoasa poveste de viata. M-am bucurat sa filmez podcastul asta cu Corina.