1. Ne-am obisnuit sa…

ne raportam la ce muncim precum o masinarie post-revolutia industriala. 

Daca citesti newsletter-ul asta, cel mai probabil ai un job care presupune perfectionare continua. Nu produci suruburi manual, nu culegi fructe, nu montezi tabla pe casa. 

Problema e ca perfectionarea, progresul nu sunt resimtite ca munca de catre cei mai ambitiosi dintre noi. 

Sa citesti e un fel de pregatire pentru viata in general, ceea ce inseamna meta-progres. Sa citesti despre inteligenta artificiala, chiar daca aparent nu are legatura cu ceea ce faci in fiecare zi, e munca. 

Dimineata, cand scriu in jurnal, uneori si 20-25 de minute, imi reamintesc ca nu trebuie sa ma grabesc pentru ca momentele astea, facute cum trebuie, ma ajuta in restul zilei. Am mintea mai libera, gandurile mai clare, ba chiar imi vin idei pentru newsletter-ul de il citesti acum. 

Seara cand ma asez in scaunul de mesaj si imi pun un podcast de la Tucker Carlson sau Joe Rogan, nu doar ca mai aflu ce nebuneli se mai intampla in societatea americana sau prin lume, dar invat, involuntar, despre cum sa conduci o discutie cu tot felul de invitati incomozi. Ma ajuta ulterior cand filmez propriul podcast. 

E tot munca desi nu o simt astfel. 

Ambitia nu are propria minte, de asta trebuie sa ne-o cunoastem si sa ne-o ghidam. Daca ne alegem cu grija activitatile zilnice, munca poate fi totuna cu relaxarea, ba chiar si cu distractia.  

2. Am revazut azi povestea asta. 

Am realizat ca e si un test foarte bun. 

Daca o persoana vede, asculta si nu ii vine sa sparga ecranul, daca nu i se zdruncina increderea in omenia celor din jur catusi de putin, nu stiu daca vrei sa fii in preajma ei. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “The three stages of career development are: 

1. I want to be in the meeting 

2. I want to run the meeting 

3. I want to avoid meetings.”