1.  Am citit asta de curand si mi s-a parut ca subliniaza un lucru care mie mi se pare foarte important, mai ales in zilele noastre: 

Trebuie sa acceptam mai usor optiunile altora, cu atat mai mult cu cat, cel mai adesea, nici nu ne influenteaza sau afecteaza in vreun fel. Nu e pentru a-i proteja pe ei, ci pentru a ne utiliza resursele intr-un mod eficient pentru ce ne vizeaza in mod direct. 

Nu am inteles logica miscarilor de trupe din jurul conceptului de “life-work balance”. Mi s-au parut mereu niste oameni care vor sa ii convinga si pe alti oameni sa frece duda ca sa nu se mai simta ei vinovati ca sunt singurii. 

Exageram cu munca? Multi o facem in anumite momente ale vietii.  

Avem nevoie de cineva sa ne explice pros & cons ca si cum nu e o optiune personala si stiu ei mai bine despre viata noastra? 

Daca stii cate parale faci, sigur ca nu. 

Esti constient de excese, stii de ce o faci, cand o faci, pentru cat timp, etc.

Faci, vezi cum te simti, te reglezi si ajustezi din nou si din nou pana cand gasesti sweet spot-ul.  

2. Multe victorii sunt circumstantiale. 

Provocarile prin care trecem ca sa ajungem buni sunt mai relevante pentru traiectoria noastra pe termen lung. 

Iar daca exista un semn distinctiv al mediocrilor pentru mine e clar ca ala e preocuparea exclusiva pentru rezultele pe termen scurt. 

Un mediocru traieste ani de zile de pe urma unei victorii circumstantiale chit ca ulterior au venit numai infrangeri. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Mediocrity is invisible until passion shines a light on it"