2 Idei: Modestia si frica

1. Nu inceteaza sa ma…

uimeasca cat de personal luam, noi oamenii, lucruri fara vreo valoarea prea mare, ignorand cat suntem de diferiti. 

Un amic mi-a raspuns la editia de ieri despre Thymos si superputeri: 

O alta parere venita la posta redactiei: 

Daca l-as intreba pe al doilea: Crezi ca suntem foarte diferiti? 

Raspunsul ar fi invariabil DA. 

Dar daca as continua cu: Si nu ti se pare normal sa credem lucruri diferite? 

Ar zice DA, dar…si apoi si-ar spune poezia. 

Fac de prea mult timp social media, ma indrept spre numarul 500 de la newsletter, sunt vaccinat si imunizat total la critica. 

Daca nu are justificari solide, si non-subiective, am ajuns in punctul in care mi se pare interesant sa inteleg din punct de vedere psihologic sau sociologic. 

Cand cineva ma felicita ma bucur ca a gasit el ceva interesant. 

Cand cineva ma critica sau lasa un feedback gol nu ma incearca decat o singura intrebare: Oare omul asta stie ca efectiv nu a rezolvat nimic cu asta? 

Sau, in fine, daca s-a racorit, tot e un castig 😀

2. Ce ne impiedica sa facem un lucru pe care il simtim important cade, de obicei, intr-una din urmatoarele trei categorii: modestia, frica de esec sau frica de prea multa munca.  

Modestia: Cum sa fiu chiar eu cel care face asta? 

Frica de esec: Ce fac daca nu-mi iese?

Frica de prea multa munca: Se merita atata munca si atatea sacrificii? 

Cu cat te gandesti mai mult la raspunsuri cu atat iti scad sansele sa faci lucrul respectiv. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Always say less than necessary. Saying less than necessary, not interjecting at every chance we get — this is actually the mark not just of a self-disciplined person, but also a very smart and wise person.”