2 Idei: Mie (nu) imi place sa pierd

1. Unul din cele mai…

edificatoare experimente pentru modul nostru de a functiona a fost perfect reliefat de ceea ce a ramas cunoscut ca “The Xerox Experiment". 

Cativa cercetatori de la Harvard s-au dus la XEROX-ul institutiei (da, e vechi studiul) unde era coada. 

S-au bagat in fata si au incercat diferite formule: 

“Pot utiliza xerox-ul?” - 60% rata de succes. 

“Pot utiliza xerox-ul? Ma grabesc foarte tare” - 94% rata de succes

Atunci cand rugam pe cineva ceva, daca oferim si un motiv bun, oamenii sunt mai saritori. Intuitiv, nu? 

Mno, aparent nu conteaza calitatea motivului pentru ca a treia formula incercata a fost: 

“Pot utiliza xerox-ul? Trebuie sa fac niste copii la aceste documente”-  93% rata de succes. 

Ca si cum cei de la rand erau acolo pentru a mangaia aparatul, nu pentru acelasi lucru. 

Un argument bun nu a facut diferenta vs un argument de doi lei. 

Morala e ca suntem pre-programati sa ne inmuiem cand ni se ofera o explicatie. Fie si penibila. 

“Da-mi si mie 5 lei” vs “Da-mi si mie 5 lei sa iau mancare” 

2. Atunci cand ai un job de care esti multumit, unde esti apreciat si in general ai in ochii tai imaginea unui om care se descruca, ai asteptarea sa castigi la orice. E un automatism. 

Ceea ce, evident, este imposibil. Vorbesc din proprie experienta. 

“Eu sunt competitiv, nu imi place sa pierd". 

Dupa foarte multi ani in care am facut un titlu de glorie din afirmatia asta, am ajuns in punctul in care am realizat ca e mai important sa stii sa iti alegi zonele pe care sa le pierzi in mod deliberat. 

Sa nu faci o miza din orice te elibereaza de foarte mult stres complet inutil. 

Dar probabil si asta e un “unteachable lesson", o lectie ce trebuie traita ca sa te lamuresti, apropo de ceea ce scriam acum cateva editii. 

Pe maine,

Vlad

P.S. “Don’t be the first to tell yourself no. Let the world tell you no first.”