1. Azi cand…
Marc mi-a zis ca trebuie sa cumparam martisoare pentru colegii lui de la scoala, am avut un flashback.
In clasele primare mergem cu 6,7 poate 10 martisoare si dadeam colegilor care ne erau prieteni sau fetelor care ne placeau; era si ieftin, aspect important in vremurile alea cand mai toti eram amarati.
Ulterior a inceput moda cu martisoare la toti colegii, “ca sa nu ramana nimeni fara si sa se supere".
Din momentul in care trebuia sa duci 30 de martisoare ca sa te intorci cu alte 30 acasa, mi-am pierdut orice interes.
Cand s-a uniformizat cu japca un gest simbolic, a inceput sa imi repugne.
De asta, cand l-am intrebat pe Marc cate martisoare trebuie sa cumparam si mi-a zis “pentru toti colegii plus doamna invatatoare", m-am impotrivit. Nu pentru ca nu imi permit, ci pentru ca flashback-ul mi-a adus aminte ca un gest frumos e ala pe care-l faci pentru ca vrei, nu pentru ca trebuie.
2. Editiile de saptamana asta:
Pe maine,
Vlad
P.S. “When we lack real problems, we create imaginary ones; when we lack meaningful work, we perfect the unimportant.”
P.P.S. Marc va avea 20 de martisoare sa dea el cui crede de cuviinta 🙂
