1. Pentru ca am…

fost mereu varza cand e vorba de negocieri, la un moment dat, mi-am dat seama ca trebuie sa gasesc un sistem care sa schimbe asta. 

Asa am ajuns la cateva reguli. Cea mai importanta, de la care nu am facut rabat de atunci, e sa nu ma mai asez niciodata la masa cu cei care vor “sa te faca". 

Si cu asta nu ma refer la cei care trag pentru ei, ci la cei care nu se dau in laturi de a te insela, pacali sau, mai rau, ameninta, doar pentru ca “asa e la negocieri". 

Asa o fi, dar nu la alea la care particip eu. 

Am pierdut ENORM respectand regula asta, dar am si castigat. 

Peace of mind. 

Sentimentul ca nu ma fortez sa stau la masa cu oameni care au vrut sa ma faca in trecut de dragul unor posibile beneficii, contribuie enorm la respectul de sine. 

2. Traim intr-o societate tot mai ingrijorata sa nu moara de stres. 

Dar exista un killer mai periculos si mai tacut: plictiseala. 

Sa traiesti fara vreun sens si sa treaca zilele peste tine degeaba, plictisit pana peste cap fiind, e ca si cum ai fi murit deja. 

Preferabil e sa nu mori, dar daca e sa se intample dintr-un motiv, prefer sa fie pentru ca incerc lucruri care-mi intind nervii si capacitatile, nu pentru ca vegetez linistit si plafonat. 

Sa arzi gazul de pomana e o tradare a motivului pentru care ai ajuns totusi sa fii pe lumea asta. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “You'll never feel okay by way of external accomplishments. Enough comes from the inside. It comes from stepping off the train. From seeing what you already have, what you've always had.”