4 iulie e ziua maica-mii. 

Uneori voluntar, alteori chinuita de mine, mama mi-a dat un lucru de care am avut mereu nevoie: libertate. 

Si cand nu ii venea sa ma lase de capul meu se lupta doar pana in punctul in care era impacata cu gandul ca macar a incercat. A avut dintotdeauna o linie rosie imaginara peste care nu tin minte sa fi trecut. Imi spune des “Cand mai faci cate un clip pe tiktok, imi e asa de groaza de comentarii si reactii ca nici nu intru sa il vad. Nu mai intru deloc pe nicio platforma in ziua aia", dar nu imi spune niciodata “Nu mai fa X sau Y ca nu-mi place.". Pare doar o nuanta, dar nu e.

Anul trecut, in plina campanie, in ciuda TUTUROR sfaturilor, am decis sa dau Serialul Iluzionistul despre Nicusor Dan, convins fiind ca nu va dura un an si isi va da seama toata lumea cine e omuletul de fapt. La comanda unor oameni pe care ii stiu cu nume si prenume a urmat o operatiune furibunda de atacuri ad hominem la adresa mea atat in presa cat si pe net. O groaza de minciuni, exagerari si mizerii. Disperarea era mare pentru ca anuntasem ca vor fi mai multe episoade si nu stiau ce urmeaza.

M-a sunat mama plangand sa imi spuna sa ies si sa zic ceva, sa ma apar.

I-am zis ca nu are sens, ca nimeni nu asculta nimic si ca oricum se va dovedi ulterior ca am fost singurul din spatiul public care va fi avut curajul sa demaste public un cabotin care a pacalit milioane de oameni, ani in sir.

Mi-a zis sa ma apar, sa nu ramana oamenii cu ideea ca sunt un escroc, un arivist, un coate-goale. Nu mi-a zis sa ma opresc. Poate si pentru ca stia ca sansele erau mici, ca odata ce vad ceva nu pot sa tac, sa acopar, sa fiu complice.

Cum ne crestem copiii e singura mostenire reala pe care o lasam pentru multele generatii care nu ne vor cunoaste vreodata.

Nu stim cine au fost stra-strabunicii nostri, dar de cum si-au crescut ei copiii care apoi i-au crescut pe strabunicii nostri, iar ei mai departe pe bunicii nostri si ulterior ei pe parintii nostri, depinde, mai mult decat credem, cum ne facem si noi datoria pe mai departe ca parinti. 

Maica-mea si taica-miu au adaugat in tot lantul asta o veriga solida si stralucitoare de libertate si incredere. Incredere in ai tai. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. "What we call luck is often not purely random, but rather the delayed byproduct of consistently putting yourself in good positions."