1. Ma gandeam la…
ideea asta citita intr-un newsletter de curand:
“It’s not what you are capable of; it’s what you are willing to do. Plenty of people are capable. Fewer people are willing.”
E incredibil cat de departe poti ajunge facand doar cateva lucruri relativ simple:
Sa gasesti o activitate care te satisface emotional si intelectual -> sa iti rezervi timp sa progresezi in acel domeniu in fiecare zi -> sa iti faci treaba mereu cat de serios posibil, sa nu iti gasesti scuze pentru cand alegi shortcuturile, sa iti ceri scuze cand gresesti, sa asculti de cei care stiu mai bine ca tine -> sa cauti sa fii de folos celor de la masa inainte de a te astepta sa iti fie ei de folos tie.
Toti vor view-ul din varful muntelui, putini vor sa si urce pana acolo.
2. In 1974, Dolly Parton a primit vestea ca Elvis Presley era interesat sa ii cante piesa ei celebra, “I will always love you". Dolly era cunoscuta, dar nu la nivelul Regelui.
Entuziasmul i-a pierit cand managerul lui Elvis, Colonel Tom Parker, i-a spus ca asta vine la pachet cu o conditie: sa imparta 50/50 toate veniturile piesei pe viitor.
Parton a refuzat nu inainte de a plange de suparare mai multe nopti la rand.
Povestea e cu happy end pentru ca la cativa ani distanta Whitney Houston a inregistrat versiunea care a devenit celebra in filmul “The Bodyguard” iar veniturile doar din piesa asta au fost de 10 milioane de dolari si au apartinut 100% lui Dolly Parton.
De asta e important, ca atunci cand esti valoros, sa ai niste reguli clare pentru deciziile pe care le iei; sa ramai pe linia ta chiar si cand contextul pare foarte juicy, cand promisiunile sunt foarte apetisante.
Altfel, orice om inteligent e un izvor nesfarsit de autojustificari.
Pe maine,
Vlad
P.S. “If you measure yourself on someone else's terms, you'll never be satisfied with what you see. If you make your happiness conditional, you'll never feel happy. If you define your success on the basis of comparison to others, you'll never feel successful. The goalposts just keep moving if you let them.”
