1. Pe 4 martie 2025…

apare cartea lui George Raveling, “What you're made for. Powerful life lessons from my career in sports". 

6 luni mai tarziu, cel care a fost o legenda in lumea baschetului american, moare la 88 de ani. 

Un capitol din carte e dedicat ideei de mostenire, de legacy, ce lasi in urma. In cazul lui, cati antrenori au iesit dintre elevii lui si, ulterior, cati antrenori au iesit din antrenorii care i-au fost elevi 🙂

Aproape de sfarsitul vietii e un moment perfect sa iti numeri bobocii, dar unul foarte potrivit e si devreme cand poti incepe sa lucrezi la asta in mod constient. 

Mai ales ca punctul in care esti acum e consecinta eforturilor foarte multor oameni la care ne gandim groaznic de rar. De la educatoare din gradinita, invatatori, profesori, medici care si-au facut bine treaba cand iti ardea buza pana la oameni care ti-au fost alaturi cand erai pe jos. 

Ca sa continui sa ii ai, trebuie sa fii si tu pentru altii ceea ce altii sunt/au fost pentru tine.  

2. Am tot evitat sa scriu despre copii pentru ca stiu ca nu toata lumea care ma citeste are sau isi doreste. 

Totusi, apropo de vremurile bune in care traim fara sa ne dam seama, mi se pare interesanta imaginea de mai jos. 

Am verificat si e science-based. 

Asta apropo de procesele de constiinta pe care ni le facem mereu, noi tatii, ca nu stam indeajuns cu copiii nostri. 

Si chiar am putea petrece mai mult timp, dar totusi, nu e cazul sa ne dam de ceasul mortii: ne deplasam in directia corecta. 

Fie si numai prin comparatie. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Good things happen when you put yourself in rooms where you don’t feel like you belong. The real secret isn't getting into the rooms, though. It's what you do once you're in them.”