1. Am mare…

incredere in generatia copiilor nostri. 

Imi place sa merg cu fiu-miu pana la poarta scolii in fiecare dimineata. E rutina noastra, eu nu ma grabesc nicaieri, dar e si o atmosfera foarte prietenoasa care imi da o senzatie de bine. 

Ce mi-a sarit in ochi e multitudinea de “te iubesc-uri” care se arunca fara vreo urma de “discernamant". 

Tatici, mamici, bunici, nu conteaza. 

Noi, cei care acum batem la poarta celor 40 de ani am crescut convinsi fiind ca te iubesc spui doar gagicii sau iubitului. Hai poate iti mai spunea mama, dar nicidecum bunicul sau tata. 

Cand cresti copii carora le spui “te iubesc” si ei, la randul lor, vor fi mai deschisi cu sentimentele lor. 

Iar eu am convingerea ca unul din motivele tuturor rahaturilor care se intampla prin lumea asta e lipsa de empatie, o lipsa de curaj in a-ti asuma sentimentele; lipsa indraznelii de a iubi, a aprecia, a-ti pasa si a recunoaste.

Copiii nostri le vor indrepta.  

2. Ex-ce-lent: 

Sa incerci si sa nu reusesti e mai valoros decat sa nu participi la ceva care s-ar putea dovedi important pentru devenirea ta. 

Asta desi pierzatorii sunt huliti, cel mai adesea, fix de cei care nu au avut curajul sa se bage si au ramas pe margine. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. "You can be authentic and hardworking and still struggle to find your footing if you’re in the wrong environment. A fun person trapped in the wrong city. A loving partner in a relationship that won’t reciprocate. A great entrepreneur stuck in the wrong business. Think about your placement as much as your performance. Plant yourself where you can thrive."