1. Obsesia sa fim…
placuti de cei din jur ne supune la tot felul de decizii ilogice, pe care nu le-am face in alt context.
Chiar si cei mai inteligenti oameni, atunci cand simt nevoia sa se faca placuti, sunt dispusi sa mearga pe cele mai dubioase cai.
Sa accepte cuvinte si comportamente deplasate din partea celor apropiati.
Sa nu faca ceea ce gandesc, sa nu spuna ceea ce ar trebui spus.
Sa isi neglijeze propriile interese pentru a pune umarul la altele mici si meschine ale altora.
Si pot continua pana maine.
In plus, din exterior exista constant o presiune pentru a te indoi de tine insuti si de a face dupa cum crede vulgul, intr-o voce, ca e mai bine. In interesul lor, evident.
Nici marile inventii, nici marii lideri si nici oamenii fericiti nu sunt rezultatul gandirii en-gros.
Unul din sase.
Daca scoatem pe cei care nu isi constientizeaza problema, pe cei care nu-si permit sa mearga la un consult si alte grupe asemanatoare, am putea ajunge la unul din cinci.
Raportul mi se pare socant, dar nici nu imi dau seama cum si de ce s-ar schimba trendul prea curand.
Traim cele mai bune si linistite vremuri, dar suntem mai singuri si mai anxiosi ca oricand.
Asta demonstreaza ca de fapt nu de mediul extern depinde starea noastra de spirit, ci de ce se intampla la interior.
Pe maine,
Vlad
P.S. "The secret of genius is to carry the spirit of the child into old age."
