1. Am inventat o…

sumedenie de cuvinte pentru frica. 

Stres, anxietate, epuizare, etc. 

E firesc să ne fie frică, e normal să acceptăm sentimentul și nu putem decât să învățăm să trăim cu el. 

Să te dai neînfricat e un semn de respingere a unei realități. 

Să te plângi de stres sau epuizare fără a face nimic pentru a găsi un modus vivendi cu frica nu te ajută în niciun fel pe termen lung. 

Pierdem des din vedere că orice facem va trebui cărat în spate ani, zeci de ani de acum încolo. 

2. O iei personal când ești contrazis numai dacă nu ai perfectă încredere în ceea ce susții. 

Dacă ești tare pe picioare obișnuiești să îți argumentezi puternic pozițiile, următorul pas e să înveți să îți induci o senzație de calm, de liniște intelectuală când cineva încearcă cu tot dinadinsul să te convingă de contrariu. 

Nu vrem să trăim într-o lume în care toți gândim la fel, dar un coșmar și mai mare este să o iei personal ori de câte ori cineva încearcă să îți vâre pe gât teoria lui. 

Oamenii care încearcă cu tot dinadinsul să-i facă pe cei din jur să fie de acord cu ei nu au găsit încă destule argumente încât să se convingă pe ei înșiși. 

Pe mâine, 

Vlad

P.S. “Too many people want to be something to everyone and end up being nothing to anyone. Universal appeal means universal indifference.”

P.P.S. We deserve to dream.