1. O zona foarte…

importanta, dar greu gestionabila e cea dintre incertitudine si confuzie. 

De fiecare data cand auzim o intrebare noua sau suntem pusi in fata unei situatii in care nu am mai fost, creierul mapeaza realitatea si negasind date destule intra in panica. 

Impulsul involuntar e sa fugim, sa plecam cat mai repede din zona gri. 

Valorea vine din a ramane. 

Imi imaginez totul ca o harta unde rezolvarea fiecarei granite incertitudine-confuzie iti da posibilitatea sa avansezi in interiorul urmatorului perimetru unde totul este mai clar. 

Daca ramai, nu se rezolva nimic. 

E liniste pe moment, a disparut sursa stresului pe termen scurt, dar maine cand te trezesti va trebui sa joci in aceeasi patratica. 

In timp, asta conduce la o viata plictisitoare sau de-a dreptul mizerabila. 

2. Il ascultam pe Daniel vorbind despre importanta muncii si a foamei in devenirea unui high-performer, a unui campion. 

Ce noroc am avut sa ne nastem/formam in anii 90-2000. 

Virusul asta care a cuprins lumea si care a facut din munca un dusman absolut si din foamea de progres o fita capitalista e greu sa ne infecteze si pe noi. Am crescut cu putine si toti eram cam pe-acolo.

Am mai scris-o de multe ori. 

Problemele apar intotdeauna pe fondul lipsei noastre de echilibru, de aliniere intre ce ne dorim si ce suntem dispusi sa sacrificam pentru a obtine ce ne dorim. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “The worst sin is that you destroyed and betrayed yourself for nothing.”