1. Exista o povestioara…

in literatura buddhista care imi place foarte mult. 

Doi prieteni din copilarie, odata ajunsi adulti, o iau pe cai profesionale diferite.  Unul dintre ei se calugareste iar celalalt devine consilier apropiat al regelui si ministru influent. 

Intr-o zi, pe cand ministrul era in drum spre palat isi vede vechiul prieten pe marginea strazii, imbracat simplu si mancand fasole cu orez dintr-un bol. Dorind sa il ajute, ii spune: 

“Daca ai merge sa iti oferi serviciile regelui si i-ai jura credinta nu ar mai trebui sa mananci fasole cu orez". 

Iar raspunsul calugarului a fost: 

“Daca nu ai avea nicio problema sa mananci fasole cu orez, nu ar mai trebui sa ii fii credincios regelui". 

Fiecare cu propria definitie a ceea ce inseamna sa fii liber 🙂

2. Mi-a scris cineva “nu vreau sa te corectez, dar suna ca naiba ce ai pus in newsletter: „Sansele mici de reusita nu e un motiv in sine ”. 

Si chiar asa e. 

E un dezacord care iti indoaie urechea, care nu avea ce sa caute. 

E important pentru mine? Da, pentru ca e un feedback util. Nu e prima data cand mi se intampla si imi confirma ceea ce am mai scris si cu alte ocazii; desi recitesc, creierul imi completeaza frazele inainte ca ochiul sa identifice problema si trec mai departe ca si cum e scris corect. Sunt absolut convins ca nu sunt singurul care si-a descoperit problema asta. 

De ce sunt sigur? 

Pentru ca exista si un nume pentru asta: top-down processing. Creierul nu citeste literele pasiv. Foloseste contextul si memoria ca sa prezica ce urmeaza; practic citeste o harta mentala. 

E important si din alt motiv? 

Not so much. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “In life, you don't get rewarded for complex, magnificent shots. You get rewarded for consistently showing up and staying in the game. For being reliable. For figuring it out. For doing what you say you're going to do. You get rewarded for avoiding unforced errors.