1. În mai toate sporturile există…

 teoria că atacul îți câștigă meciuri, aduce spectatori în săli și pe stadioane, vinde bilete, dar apărarea îți câștigă campionate. 

Nici copiii nu își doresc să ajungă fundași sau buni apărători. E mult de muncă, nu ai mingea, primești puține laude și în general ești plătit mai prost decât o vedetă din atac. 

Orice echipă, în orice domeniu, are nevoie de oamenii ăștia dispuși să se sacrifice pentru succesul tuturor. Dacă ajunge să îți placă rolul ăsta și nu ai un ego supradimensionat și sensibil, poți deveni foarte ușor indispensabil. 

Toți trebuie să fim indispensabili în măcar o arie din viața noastră; sau pentru cineva.  

2. M-am uitat la documentarul despre Mike Tyson de pe Netflix. 

Se poate uita oricine. Nu e despre box, ci despre un om bântuit de propriile fantome apărute vremelnic, încă din copilărie. 

Toți avem fantome mai mult sau mai puțin prietenoase, dar nu la toți se activează doar când ne merge bine. 

Tyson a reușit să transforme suferința în performanță până a ajuns ultracelebru. Din momentul în care nu a mai simțit că trebuie să demonstreze ceva, fantomele au preluat volanul. 

Ajuns la 60 de ani și chinuit de o sciatică ce îl împiedică adesea să meargă sau să vorbească, Iron Mike pare să fi făcut pace cu fantomele și să le fi acceptat impactul. El însuși admite că abia acum e liber, deși în cadrele din tinerețe repeta obsesiv: „Eu fac doar ce vreau eu”. 

Credea că libertatea era raportată la oameni, la mediul înconjurător, dar ce îl țineau captiv, indiferent ce ar fi făcut în viața de zi cu zi, erau fantomele, umbrele insistente ale trecutului. 

Pe mâine, 

Vlad

P.S. “Honesty sounds like disrespect when you are demanding worship.” 

Reply

Avatar

or to participate