1. Cei mai multi…

dintre noi avem probleme in a-i intelege pe cei din jur la nivelul la care ne-am dori. 

Ai tinde sa crezi ca motivul e simplu: nu le putem citi gandurile iar oamenii adesea nu spun (tot) adevarul. Adesea nici ei nu il stiu ca sa il poata verbaliza. Sau le e rusine, lehamite. 

Un motiv plauzibil, dar mai ascuns e ca suntem prea increzatori ca stim deja si prea putin curiosi de ce e in jur.  

Interactiunea umana poate fi vazuta si ca un experiment social continuu. 

Daca azi stai de vorba cu persoana X in felul Y si obtii Z, ce se intampla daca maine schimbi putin Y-ul? Se schimba si Z-ul? Cei care au copii, vrand-nevrand, au trecut prin asta. 

Din pacate, rezumam interactiunile dintre noi, adultii, la impulsuri de moment. 

Nu mergem mai departe. 

2. E o iluzie sa crezi ca odata ce ti-ai rezolvat o problema, alta nu ii va lua locul. 

Tipologia problemei cu care esti comod se schimba in timp si, la modul ideal, vrei ca toleranta ta sa creasca. 

Altfel spus, sa vina spre tine probleme tot mai mari, fara ca anxietatea sa creasca proportional.

“Daca trec si de asta, apoi e totul mai usor.”

Afirmatia e corecta, dar nu pentru ca nu vin alte probleme, ci pentru ca tu esti mai pregatit.  

Si daca oricum se intampla, nu e o idee buna sa ne expunem deliberat? 

Pe maine, 

Vlad

P.S. "If you always want more, then you'll find the most you can have will always be too little."