1. Am citit azi despre…

tactical empathy vs emotional empathy. 

Diferenta fundamentala consta in cum te raportezi la obiectul empatiei. 

Daca in cazul “emotional empathy” simti cum “suferi” alaturi de cel care iti povesteste prin ce trece, in cazul tactical empathy, fix asta incerci sa eviti. 

E ceea ce doctorii trebuie sa aiba ca sa isi poata face meseria cat mai bine. 

Intelegi durerea, dar nu o internalizezi. 

E ceea ce oamenii foarte bogati trebuie sa aplice atunci cand le scriu zeci, sute de cazuri sociale care mai de care mai grave. 

Nu e nimic romantic in “tactical empathy", dar e un mecanism de auto-aparare care sa iti permita sa mergi inainte si sa faci mai mult bine neluand-o razna. 

2. “Si daca iti copie cineva strategiile?”, m-a intrebat un partener.

Daca nu poti arata public ce faci fara frica de a fi copiat, nu esti ireplicabil. 

Poate sa ia cineva fiecare editie din 2idei si sa o bage intr-un AI facand un newsletter si mai bun? 

Absolut. 

Poate sa faca asta si maine, si poimaine, zeci de editii la rand. 

Ce nu va putea face e sa scrie inaintea mea un text care sa fie mai “Vlad Mercori” decat ceea ce eu urmeaza sa scriu. 

Poate fi mai bun, dar nu ma poate substitui. 

Asta e si motivul pentru care nu am scris niciodata, nicio editie altfel decat cu mainile mele, litera cu litera. 

Acum, dar si pe viitor, vei vrea sa iti pastrezi si eventual sa iti colorezi si mai viu propria pata de culoare. 

Pe maine, 

Vlad

P.S.  “If your mind is always elsewhere, you’re not really experiencing anything. Nothing is ever real.”