1. Am mai scris despre…

varsta asta de (aproape) 40 de ani. 

Nu mai esti chiar tanar, dar nu esti nicicum batran. Nici statistic si nici nu te simti vlaguit. Din contra. 

Ca unul care si-a dorit mereu sa fie mai mare pentru ca ma irita cand nu eram luat in serios, trecerea anilor nu m-a afectat aproape deloc. 

Da, ma gandesc cu nostalgie la multe evenimente din trecutul meu, dar nu gandesc deloc la modul “ce mi-ar dori sa am din nou 16 ani". Sau 22 sau 30. 

Si am ma observat un lucru. 

La 38 de ani, daca te-ai tinut de treaba, nu te mai intrebi neaparat ce ai mai putea obtine ci gandesti constant in raport cu timpul investit. 

Ce merita timpul meu? 

Ce castig daca port discutia asta de 15 minute cu omul X? 

La ce ma ajuta daca citesc articolul sau newsletterul asta? 

Am o lista intreaga de activitati pe care atunci cand le fac dau sens vietii mele. Trebuie sa vina ceva mai bun, punctual sau strategic, pentru ca sa aleg din afara listei. 

2. Nu-mi plac emotiile care te urmaresc ca un strigoi, cele pe care nu le poti manageria. 

Mi-am dat seama ca atunci cand o emotie e vaga, neobservata, neanalizata, se lipeste mai bine. 

Una etichetata nu te paraseste, dar iti devine prietena. O folosesti, nu te foloseste. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Quantity is a necessary precursor to quality. You cannot create once and hope for it to be perfect. You have to create a lot. Every single day.”