1. Cred cu…

tarie ca ducem doua vieti in paralel. Importante ambele. 

Una e cea care se vede, iar cealalta se deruleaza in background departe de zgomotul extern. 

“Inner citadel” cum o denumesc buddhistii e locul unde procesam ceea ce ni se intampla in mod constient, emitem teorii, ipoteze, facem planuri, vorbim noi cu noi insine. Aici putem derula si cele mai ascunse sau murdare ganduri pentru ca nu e nicio pedeapsa. 

Cu cat cea care nu se vede este mai activa si mai onesta, cu atat cea care se vede la exterior este mai temeinic construita. 

Daca inner citadel-ul e inexistent sau tacut, traim practic in voia sortii. Suntem la mana sefului, familiei, politicienilor, tuturor celor care ne pot fabrica reguli. Dansam pe muzica altuia. 

Libertatea individuala, prin urmare, depinde foarte mult de un lucru aflat in puterea noastra: constructia unui sistem intern de gandit, audit si testat. 

Ce citim, ce discutii interesante purtam, ce interactiuni inter-umane general, ce podcasturi sau filme urmarim contribuie la vastitatea lumii interioare. Ii sporesc antifragilitatea. 

Nu poti trai o viata buna fara sa iesi in lume, sa te expui desi paradoxal fix expunerea e factorul disturbator. 

Daca nu ai sistemul intern reglat 🙂

2. Ce e nou intr-un domeniu e important, dar nu la fel ca ce e vechi si continua sa ramana important in ciuda noutatilor. 

Dobandirea de skill-uri, de trasaturi umane utile si perene va deveni tot mai importanta odata cu accelerarea inteligentei artificiale si a agentilor AI. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “The world is split into two types of people: those who struggle to solve problems and those who don't know how to stop.”