1. Cele mai multe momente de stres din…

viata noastra au doua surse. 

Ganditul la lucruri mici ca si cum ar putea deveni mari. 

“Daca mi-a vorbit urat acum, relatia e clar ca s-a deteliorat"; cand explicatia poate sa nu aiba nicio legatura cu tine. 

Ignorarea impactului unor probleme mari. 

“Nu a devenit nimeni dependent de pacanele jucand o singura data pe saptamana". 

Introspectia onesta (traiasca journaling-ul!) e un exercitiu care te pastreaza intr-o pozitie de echilibru din care sa judeci obiectiv fiecare “element” care vine spre tine. 

2. Am mai facut apologia importantei inteligentei artificiale pe aici, pe la a doua idee, dar azi am descoperit un unghi nou. 

Citeam eseul lui Scott Belsky, “Winning the era of Superhumanity" si am realizat ca asa cum parintii nostri s-au asigurat sa mergem la scoala pentru ca asta era “un certificat” ca va fi ceva de capul nostru in viata, e datoria noastra, a parintilor din 2026, sa stim ce inseamna AI si cum ne va afecta existenta. 

Cum sa iti pregatesti copilul pentru viitor daca tu insuti nu-l pricepi? 

Cum il vei intelege pe copil cand el va juca intr-un film atat de diferit la doar cativa ani distanta? 

Si nu ma refer doar la ce poti face cu inteligenta artificiala per se ci mai ales la impactul asupra filosofiei de viata odata ce externalizezi tot mai multe catre AI. 

Asta daca vei sa ramai relevant. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. "If you’re in a situation of conflict ... you can’t hold yourself responsible for their feelings. Regardless of how they handle the situation, you need to speak your truth. You need to do it in a respectful way, and then walk away knowing that you stood up for yourself."