1.  E foarte important cum…

ceri lucrurile pe care ti le doresti. Am identificat doua categorii, trecand prin ele. 

Prima categorie de oameni, cea mai paguboasa pentru interesele lor, sunt cei care asteapta sa li se ofere; ca si cum lumea de asta exista, sa se opreasca din cand in cand si sa vada ce ar avea ei nevoie. Asta ma incerca puternic imediat dupa terminarea facultatii. 

A doua e cea care au o parere prea buna despre ei insisi si cred ca pot cere lucruri pe care, de fapt, nimeni nu e dispus sa le dea. E tot o forma de misecuvenism, dar mai soft decat prima. Am experimentat-o inainte sa plec in Spania. 

In Madrid am realizat ca de fapt totul pleaca de la cata valoare poti tu pune pe masa altora. Cu cat contribui mai mult, cu atat vei fi ajutat mai mult iar asta te va pune in pozitia de a contribui si mai mult, etc. Un flywheel. 

 Asa ca mi-am inchis toate conturile de social media, m-am pus pe treaba si newsletter-ul asta e si el marturie ca nu m-am mai oprit.  

2. O societate incepe sa aiba probleme sistemice atunci cand oameni care in mod normal ar simti ca au control asupra propriei vieti incep sa fie parasiti de sentimentul asta. 

Cand oamenii de business, cei care sunt profesori, medici, avocati, cei care au profesii liberale in general, simt ca viitorul pe termen scurt nu mai este predictibil, e un semn serios ca cei de mai jos se simt tot mai parasiti si lasati de izbeliste. 

O societate care nu are grija de cei care nu-si por purta singuri de grija, e o societate disfunctionala si predispusa la socuri majore.

Pe maine, 

Vlad

P.S. “The people who show up for you when you need them are never the ones you tried to impress. They're the people you helped when there was nothing in it for you.”