1. Am scris in…

jurnal despre un lucru care, am aflat ulterior, a primit si un nume: dasein. 

Heidegger l-a pus pe piata. 

Ideea e ca realitatea noastra nu e definita doar de spatiul fizic in care traim ci si de tesaturile dintre oamenii care o populeaza. 

Astfel, atunci cand acei oameni dispar, lumea dispare la randul ei. 

M-am gandit la asta citind o postare de pe Facebook in care se vorbea despre apusul definitiv al copilariei la tara odata cu moartea bunicilor si a celorlalte figuri care creasera amintiri pentru persoana respectiva. 

Cand suntem mici, cream lumi. Suntem mereu actori. 

Pe masura ce timpul trece, se intampla tot mai des sa ramanem ultimii dintr-o lume, cei desemnati sa traga usa si sa inchida capitolul. 

Pare o constatare trista, dar nu e. 

E importanta. 

Pentru ca iti reitereaza, accentueaza, cat e de importanta conexiunea cu oamenii apropiati si ca merita toate sacrificiile pentru a crea tesaturi care trec cu bine testul timpului si ne dau liniste emotionala. 

La ce ne ajuta? 

2. Citeam intr-un newsletter de curand despre un studiu in care s-au analizat pacientii care aveau afectata iremediabil partea creierului unde este centrul emotional. 

Ei aveau acelasi IQ ca inainte de accident, memoria intacta si puteau sa ofere explicatii logice. 

De un singur lucru, frapant, nu mai erau in stare: sa ia decizii. 

Am scris acum mai bine de un an, un newsletter cu titlul “Suntem mai emotionali decat credem". Azi sunt si mai convins de asta iar problema ce necesita urgent rezolvare este ca optimizam in directia gresita si ne incurajam foarte putin activitatile ce ne ofera liniste emotionala. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “A mind that's all logic is like a knife that's all blade. It cuts the hand that wields it”