1. Una dintre…

marile capcane e sa ne asteptam ca oamenii din jur sa functioneze dupa regulile noastre. 

Scopul ar trebui sa fie sa intelegem setul de reguli ale fiecaruia si sa actionam luand asta in calcul, nu sa ne pierdem timpul convingandu-i de lucruri de care nu isi doresc sa fie convinsi. 

La fel de important e sa ne stim propriile reguli si de ce le avem. 

Care sunt? 

De ce astea si nu altele? 

Cum ne ajuta? 

Cand ne incurca? 

Ne fuge creierul in toate directiile atunci cand ne oprim din alergatul cotidian si ne gandim la cine, ce si cum a zis. Ne blocam in ce le-am raspunde, dar nu si de ce. 

Un gand bun ne fuge in cateva secunde, unul rau ne urmareste toata ziua. 

Daca am dedica noua insine macar 20% din timpul pe care il impartim cu darnicie catre persoane si situatii care, in peisajul macro, nu conteaza prea mult, nu ne-am mai forta sa convingem in loc sa intelegem. 

2. In trenul dintre aeroportul din Viena si oras s-a asezat langa mine un domn mai in varsta cu hainele extrem murdare.

M-am uitat la ce scrie pe halat si am distins ca lucra la o firma de constructii a carui nume il vazusem si in aeroport. 

Mainile ii erau efectiv crapate si imbibate de var in crapaturi. 

Ar trebui sa fim mereu recunoscatori celor care fac job-uri pe care noi am prefera sa nu le facem vreodata. 

Nu e nicio rusine sa fii murdar de munca. 

Rusine e sa fii mereu curat de la nemunca. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “The best way to cherish life is to remind yourself of life's impermanence. It is to remember that every time you see someone that is one less time you see them. It is to remember that everytime you go somewhere that is one less time you visit. By doing this, you naturally slow down. Almost like a reflex, you start to truly live.”