1. M-am uitat la…
Sentimentul cel mai pregnant cu care ramai, dupa ce ti se calmeaza admiratia, e de goliciune.
Ambitia care te duce in varful ierarhiei unui sport precum tenisul e aceeasi care ulterior te impiedica nu doar sa te bucuri de reusite, dar si sa te opresti cand corpul iti da semnale.
Lipsa de ambitie e si mai rea, deci nu ramane decat sa incerci un dozaj.
Nu am gasit inca o carte scrisa de cineva care sa fi reusit asta.
2. Cand in documentar se vorbea despre episodul cu refuzul vaccinarii si expulzarea din Australia, Stefana mi-a zis “trebuie sa fie misto sa traiesti asa ca un outlaw".
Multi pastram convingeri despre care stim ca sunt false, dar ne ajuta in context social.
De ce?
Suntem dependenti de sentimentul de apartenenta iar asta ne face sa acceptam lucruri care, in mod normal, le-am refuza.
E valoros sa incerci sa ai o relatie mai echilibrata cu apartenenta, sa nu accepti orice pret si sa nu te simti vinovat.
Outlaw-ul, in contextul asta, era un om care stays true to himself.
Smecheria e ca peste ani, pana si cei pe care i-ai deranjat sau suparat te vor aprecia.
In strafundul nostru, pe langa apartenenta, dar mai mica si mai tacuta, e dorinta de a fi noi insine, de a face ceea ce credem ca e corect.
Sa poti sta cu adevarul tau in brate chiar si atunci cand ulterior se dovedeste ca ai gresit.
Pe maine,
Vlad
P.S. “The curse of discipline is that every day looks the same. The curse of indiscipline is that every year does.”
