1. E inevitabil să…

avem probleme care ne scot din zona de confort. 

E parte a poveștii numită viață. 

Ce se întâmplă după e mai important decât fenomenul oricum implacabil. 

Există două lumi. 

Cea exterioară (acolo unde ne supără un coleg de la muncă, un tembel în trafic sau ne pierde echipa de fotbal preferată) și cea interioară, starea de fapt de la noi din cap. 

Dacă plouă și e urât în lumea exterioară, ca să îmbunătățești situația e nevoie ca în cea interioară să fie însorit. Dacă e furtună în ambele, ai șanse minime să ieși repede din stare.

De ce?

Păi pentru că se influențează una pe alta și e un ciclu nesfârșit de probleme care, neavând soluție, devin și mai mari, te apasă mai tare și generează apariția unora noi. 

Pentru că în capul tău nu e vreme frumoasă, tot nu se găsesc soluții, cresc noile probleme și așa mai departe. 

 Primăvara din cap se construiește în timp, cărămidă cu cărămidă. 

Te expui la lucruri noi și grele, te lovesc, cazi jos, înveți, următoarea dată când se întâmplă e primăvară în lumea interioară deci nu mai cazi după ce te lovesc. 

2. Cele mai importante lucruri care ni se întâmplă pleacă adesea de la o sămânță insignifiantă pe care, totuși, am tratat-o cu maximă seriozitate. 

Pe mâine, 

Vlad

P.S. "Unshared knowledge is like potential energy. It's nice to have, but it only moves things when you transform it into something else. Your contribution is what you share, not what you know."