1. Mi-au placut…

multe lucruri cand eram la Facultatea de Istorie, dar unul in mod special: faptul ca te loveai constant de propria insignifianta. 

Cand studiezi numai oameni morti demult si impactul lor, nu poti sa nu te gandesti ca oricat de importante ti se par activitatile si trairile tale, la scara mai mare, practic nu existi. 

Se aproximeaza ca inaintea noastra au trait undeva la 115-117 miliarde de oameni in total. Suntem o mica rotita in prezent si una mult mai mica la scara istoriei. 

E un leac bun pentru a-ti calma ego-ul care iti transmite constant cum esti tu buricul pamantului. Iar asta te ajuta sa te iei mai putin in serios. 

2. Singuratatea nu e intotdeauna un semn ca ceva e gresit, ca trebuie sa repari ceva si sa iesi din respectiva stare. 

Singuratatea poate fi si incaperea in care intri ori de cate ori ai nevoie sa te opresti din alergat, sa dai jos masca, sa respiri, sa te recalibrezi. 

Jocul social e ca o piesa de teatru care ruleaza in bucla si e starea naturala. Sa stai in joc nu necesita efort, toti o facem by default. Sa faci un pas in lateral constient fiind ca beneficiile sunt mai mari decat riscurile, aia e smecheria. 

Pe maine,

Vlad

P.S. “There is no amount of success that can legitimize you to the ignorant.”