1. Toți avem…

două cercuri. 

Unul foarte apropiat pe care-l vrei cât mai mic și cât mai bine ales și unul mai îndepărtat pe care-l vrei cât mai larg și unde alinierile „ideologice” nu sunt neapărat necesare. 

„Spune-mi cu cine te întovărășești ca să îți spun cine ești” funcționează, dar numai pentru perimetrul intim. 

În rest, poți sta la o masă, de exemplu, cu oricine. Asta nu te face ca el. 

Dacă oamenii inteligenți nu se așezau să negocieze și să le intre pe sub piele la celor mai periculoși dictatori și demenți politici, lumea de azi ar fi arătat oribil. 

Sau altfel spus, există compromisuri care nu te compromit. 

Asta nu îi va împiedica pe cei mai puriști să-ți arate că ești un om de căcat. 

Partea bună e că dacă înțelegi tot ce am scris, ce cred/zic/fac bezmeticii ăștia inutili efectiv nici nu te interesează și nici nu te afectează. E undeva foarte departe de al doilea cerc. 

2. Să nu știi un lucru important pentru viața ta e ok, atât timp cât nu crezi că-l știi și ești dispus să-l înveți. 

Problema nu e doar că nu știm și credem că știm, dar mergem și mai departe, încercând să îi convingem și pe alții. 

Ne-ar fi de folos un catastif în care să apară toate circumstanțele în care am avut de pierdut numai și pentru că am impus altora convingerile noastre dovedite ulterior greșite. 

Sau cum e vorba aia: e ok să fii prost dacă știi doar tu. 

Pe mâine, 

Vlad

P.S. “In the Bhagavad Gita, Krishna tells Arjuna: “You have the right to work, but never to the fruit of work. You should never engage in action for the sake of reward…Those who are motivated only by desire for the fruits of action are miserable, for they are constantly anxious about the results of what they do.”